Nostalgie

Ne credeam păstori
ai culorilor şi-ai ecourilor din prăpăstii
vara
ne făceam din maci ghirlande
şi ni le-atârnam de gât.
Alergam printre bobocii roşii ai aşternuturilor bătrâneşti
scoase de maica la uscat
şi ne credeam atunci albine plecate la cules de nectar.

Mai târziu, când ne gândeam la suflet,
credeam că-i un castron
cu salată verde şi piper,
credeam că supărarea e doar oţetul
care nu distruge salata ci-i dă savoare.

Acum am crescut
şi cineva cred c-a uitat să pună capacul
la sticla de oţet.